Îmi plac începuturile, ador reinventările, iubesc îmbunătățirile

Ador noul

Chiar dacă e greu, al naibii de dificil, dureros, iar „zona de comfort” devine un concept străin, inadecvat…

E frumos, e palpitant, e înălțător.. 🙂💪💓🏇🧘‍♀️

Credeam că vreau dar mi-e frică.
Credeam că visez la o relație ca în povești, să am încredere în el și el în mine, să fie frumos, să mă atașez, să iubesc din suflet, din nou.

Nu, nu vreau asta!
Eu, femeia de azi, nu vreau așa ceva.
Fetița din mine, ascunsă adanc tare în sufletul meu, da, ea vrea o relație stabilă, serioasă, cu mult toping de iubire și încredere si „să dăm totul pentru o relație ..de succes”.
Fetița din mine vrea dar femeia de astăzi, femeia ce sunt astăzi, nu vrea.
Iar pe fetiță nu o las să iasă să arunce o privire pe fereastră, nu o las pentru că văd ca e obosită..nici nu cred ca ar vrea să arunce o privire pe afară să vadă dacă mai e un firicel prin vânt din visul ei, să își astâmpere curiozitatea.. nu, nu vrea pentru că e foarte obosită de atâta deznădejde, de atâtea greutăți ce a avut de cărat în spate ani de zile.
Acum ea vrea să se odihnească.

Mai aruncă uneori câte o vorba în șoaptă spunând: „e minunat omul, ce frumos v-ați întelege, ce frumoși ați fi împreună, ați cunoaște adevărata iubire, conexiunea adevărată dintre un el și o ea, dintre sufletul ei iubitor, cald, năzdrăvan 😜 și sufletul lui protector, tandru, plin de iubire..si erotism 🙃
Două suflete atât de nevoiașe de iubire și de conexiune adevărată…. încât s-ar îmbăta de plăcere atunci când s-ar atinge, săruta, îmbrățișa..sau când s-ar privi doar!
Fiorii ar fi la ei acasa, explozibili, pozitivi, cu sclipiri calde, cu artificii liniștitoare, nu tulburătoare.
Mai aruncă fetița câte o vorba..în șoaptă dar apoi vorba este înăbușită de oboseală.
Are momente fetița, când, preț de câteva momente, crede, vrea, simte, își poate imagina și poate face ca totul să pară, chiar să se simtă real… atât de plăcut…îmbietor.
Sar sclipici în formă de inimioare, în suflet simte o căldura ce îi invăluie toată ființa, trupul. Se simte mângâiată, îmbrățișată, înțeleasă, simte chiar ca și cum parte din bagajul ce îl căra în spate, se varsă, inima o simte mai ușoară.

Dar apoi ea se trezește si înțelepciunea cumulată cu experiențele, scăzând totuși picătura de dramă, picătura de victimizare, apoi spune:
„Nu poți căra acel bagaj în spate în timp ce mergi de mâna cu el pentru că vei obosi iar el va dori să te ajute iar asta, vă va distanța.
Cară-ți singura bagajul, aruncă.. atunci când sufletul vrea să se mai înalțe puțin, mai aruncă din bagaj, aruncă până va rămâne un spațiu gol, odihnit, dornic să fie umplut cu experiențe de neuitat, sentimente pure și sincere, încredere totală si totuși, fără atașamente, nu e loc de atașamente. Fiecare suflet va fi liber, nu va depinde de celalalt. Iubirea va fi acolo, în cea mai pură formă, dezinteresată, de aceea nu e loc de atașamente.”
………………………………………….

Oricum și dacă aș lăsa loc fiorilor în inima mea, dacă aș face ca focul inimii să fie cald, să nu mai frigă, să mă incalzească doar, aș face totul praf și pulbere într-o clipită pentru că brusc, în timp ce călăresc împreună cu prințul, calul alb 🙃🐎 simt nevoia de a mă detașa, de a-mi opri toate poftele sufletești, dorințele, acelea care m-au condus pe drumuri foarte greșite și în care acum, nu că nu mai am încredere dar nu le mai las la conducere o perioadă, până îmi dobândesc abilitatea de a le armoniza cu încă ceva, ceva gen …realism..responsabilitate 🤔😏🙂 trăsături pe care nu le îmbrățișam înainte, nu știam cum.

Cand iti rasare soarele…

Etichete

banalitate, ce faci, comfort, rezultate, risti, universul

Iesi din banalitate, fa lucruri nebunesti, indrazneste sa risti ceva important in ochii lumii, pentru a realiza ceva urat in ochii lumii, dar ceva ce pentru tine este minunat.

Doar asa vei reusi sa ai rezultate marete…marete pentru tine, caci lumea va vedea altfel prin ochii proprii.

Fa lucruri banale si vei avea rezultate banale.

Lumea e plina de banalitate, e ’lumea’, e, deci un intreg, o monotonie, un tot obisnuit, comun.

Daca vrei si indraznesti sa iesi din zona de confort, fa acele lucruri ce te inalta si te fac sa nu te mai indoiesti daca faci bine ceea ce faci.

Esti banal pentru lume poate, dar pentru tine esti maret, lumea e universul tau exterior, insa cel interior esti tu si realizarile tale care te definesc si ajung sa te inalte.

E acel univers care rasare pe figura omului ca un soare cald si prietenos, e acea lume care se oglindeste in ochii cei stralucitori, blanzi si plini de ceva ce te infloreste.

Acesta este omul ce a riscat, a iesit din banal, si-a cautat drumul, si l-a urmat, iar acum este ca o floare ucigatoare pentu cei ce nu il inteleg, il dezaproba si il critica pentru indrazneala de a iesi din banal si de a face lucrurile doar pentru ca trebuie.

“If you’re goin…

“If you’re going through hell, keep going” Winston Churchill

Un suflet pustiu ce sta si plange in miez de noapte, suspinand dupa acea iubire care nu se lasa traita, insetandu-se inutil…cat va mai rezista acest suflet chinuit zi de zi? Se agata de ultima farama de speranta. O inima franta de iubiri nemanifestate, intr-o viata imprastiata intre familie si cariera, cu o identitate ce nu prea o mai gaseste. O viata de caine.

Aceasta este poate una din povestile cele mai intalnite printre oamenii din ziua de azi, insa poate ca nu e viziunea tuturor, altii au avut o poveste mult mai trista, altii poate nu se regasesc nicidecum in aceasta poveste.

Oricum ar fi, aleg sa inchei acest articol cu o doza de ironie, interpretand una din spusele politicianului Winston Churchil “If you’re going through hell, keep going”, insemnand ca, daca treci prin iad, continua sa mergi, caci..s-ar putea sa reusesti sa-l traversezi si sa gasesti raiul la capat.

Cred ca asta facem cu totii, unii cu mai putina speranta, altii plini de speranta.

Orice s-ar petrece în jurul tău, nu lua nimic personal

Astfel, dacă te superi pe mine, ştiu că acest lucru te priveşte. Eu sunt scuza pentru ca tu să te enervezi şi tu te enervezi deoarece îţi este frică, deoarece te confrunţi cu frica. Dacă nu-ţi este frică, atunci nu ai de ce să te enervezi pe mine. Dacă nu-ţi este frică atunci nu ai cum să mă urăşti. Dacă nu-ţi este frică nu ai de ce să fii gelos sau supărat.

Importanţa personală, sau faptul că iei lucrurile personal, este expresia maximă a egoismului, deoarece noi facem presupunerea că totul este despre mine. În timpul educaţiei noastre, a domesticirii noastre, învăţăm să luăm totul personal, credem că suntem responsabili pentru tot. Eu, eu, eu, întotdeauna eu! Nimic din ceea ce ceilalţi oameni fac nu este din cauza ta. Este din cauza lor. Toţi oamenii trăiesc în propriul lor vis, în mintea lor; ei sunt într-o lume complet diferită de aceea în care trăieşti tu. Când luăm ceva personal, facem presupunerea că lumea noastră este cunoscută de ceilalţi şi încercăm să le impunem lumea noastră în lumea lor.

Vezi articolul original 1.292 de cuvinte mai mult

Tu gresesti?

Am gresit, da, am gresit pentru ca am avut curajul sa incerc, am decis sa incerc sa imi iau viata in piept, viata, visul, si sa imi caut calea. Ma critici, ma batjcoresti, ma arati cu degetul ca am incercat si am cazut. Problema e ca faci asta din comoditatea ta, alungand flegmatic visul tau din lipsa acuta de curaj, demnitate si respect pentru tine. Ma critici si te amuzi de incercarea mea, dar nu observi ca o faci din postura lasului plictisit de viata lui.

Multumesc celor ce au ras pentru ca m-au ajutat sa imi dau seama ca am cazut in ochii lor, insa am crescut in ochii mei.

Incercare cu incercare, cadere cu cadere, reusita cu reusita drumul se construieste; numai daca risti sa pari ridicol sau stupid prin incercarile si faptele tale, ai sanse sa ajungi unde ti-ai propus. Le multumesc greselilor ca au aparut in viata mea ca sa ma invete ceva nou. Multumesc necazurilor ca ma intristeaza, pentru ca apoi pot sa apreciez mult mai bine momentele bune.

Daca nu ar fi intunericul, nu ai putea vedea stelele.

Iar

Daca nu ai gresi, nu ai invata niciodata nimic. Pentru ca omul este singura fiinta care nu poate invata din experientele semenilor.

Viata placuta 🙂

 

Light for a day like today. Have a good day :)

Momente…clipe…ganduri

Momentul acela in care lasi mandria, infrunti realitatea pe toate partile, si iei viata asa cum vine (din plin :D), incercand sa pasesti doar inainte. .momentul acela in care cineva te intreaba de ce faci ceea ce faci, de ce nu incerci sa…,sau daca esti multumit de ceea ce ai/faci. Intrebari puse de cei carora nu le-a fost purtata mandria de catre valurile adulmecande ale vietii, sau de aleatoarele momente dizarmonioase, total inoportune pentru ’’planul tau maret’’.

Intrebarea in cauza te bulverseaza totusi, te face sa te uiti in urma sa vezi daca nu cumva ai omis vreun Aladdin care iti indeplineste cele 3 dorinte, a 3-a dorinta fiind aceea de a-ti mai indeplini 3 dorinte =)) ai omis asta? Sigur ca nu, penru ca nu exista asta. Apoi ajungi la concluzia ca ceea ce faci e ceea ce te defineste, e ceea ce poti sa faci in momentul de fata cel mai bine, si, e lucrul pe care il faci incet incet, dar sigur, urcand acele scari in evolutia sociala, profesionala daca vrei, dar eu prefer sa o cred personala.

Aceasta este limitarea in dorinte, in vise poate, limitarea in scpuri ale vetii, momentul ce apare in urma infrangerii dorintelor multiple de imbunatatire a lumii, a vietii..momentul in care realizezi ca ai prea multe obiective si nu le vei putea realiza in actualele conditiile sociale, profesionale, personale etc. Observi ca dracul E atat de negru precum pare, insa mai observi si ca acel negru se poate transforma in alb pur, stralucitor, definit de puritate, implinire, scop, menire si exaltare sufleteasca.Acesta este momentul in care iti incepi realizarile, incepi sa iti proiectezi prima treapta a scarii pe care vei urca.

Fii pregatit sa cazi de pe fiecare treapta urcata, lupta sa o urci inapoi si spera sa nu iti rupi vreun picior in intregul proces, caci scara are mai multe trepte. De asemenea, fii sigur de cate trepte vrei sa urci, caci ai doar doua picioare, si un singur suflet. Iar prin asta vreau sa aduc aminte ca avem o lume pentru care lupta, o lume materiala, simbolizata de cele doua picioare, dar trebuie sa tinem cont mereu si de lumea interioara -sufletul- care ne indruma pasii, picioarele.

Extremele au mult mai mult caracter, sunt mult mai…

Etichete

calea, diferit, extremele, nociv, pasiune

„Extremele au mult mai mult caracter, sunt mult mai precise decat media.” citat de Andrei Plesu

Nonconformismul…nebunia….iesirea din banal..intesitatea emotiilor, sentimente ce te duc intr-o alta dimensiune, sa vezi ceea ce pana acum ai ocolit pentru ca toata lumea ocolea.

Sa fii in randul lumii..ceva absolut normal, dar se intampla sa fii putin diferit, sa vezi ceea ce altii nu vad, sa faci ceea ce altii nu ar face pentru ca ’nimeni nu face asa’..multora le e frica de consecinte, de parerea celorlali despre faptele lor nebunesti, iesite din comun…acel comun care ii ghideaza zi de zi, ce le aduce doar monotonie in viata. De ce sa nu iesim putin din acel ‘comun’?

E tentant, dar pe cat de tentant si de placut pe atat de riscant..de nociv..datorita celor ce te judeca, te catalogheaza drept un nebun care nu face bine ceea ce face, si de cele mai multe ori te iau in ras, te alunga intr-un fel, din viata lor ‘obisnuita’. Si aici intervine munca ta imensa de a reusi sa te mentii pe pozitie astfel incat, cu timpul sa creezi ceva valoros, nu pentru majoritate, care te vede ca pe ceva negativ, ci pentru cei ce reusesc sa te priveasca in detaliu si nu doar dupa aprecierea aceea de tip mondena, superficiala.

Poate ca e vorba de extreme, de abaterea de la calea de mijloc, cea ’recomandata’, cum spune un actor roman faimos,”Ideea unei cai de mijloc nu ma atrage!”, e ceva ce te defineste, nu poti lupta cu asta, iar cu timpul realizezi ca nici nu vrei sa lupti cu asta…ei, eu consider ca extremele denota curaj, pasiune, intensitate, si afirmarea propriei personalitati, si inca una puternica.

Think outside the box.

Look at the big picture.

Versuri: The Script – together we cry

”There’s so much sad gonna flood the ocean

We’re all in tears for a world that’s broken….

There comes a time when every bird has to fly

At some point every rose has to die….

I’m sick of loking for those heroes in the sky

To teach un how to fly….”

as..

Nu astepta sa te invete vreun erou cum sa traiesti, va trebui sa „iti iei zborul” spre necunoscut singur si..plangand pentru o viata care speri ca nu va trebui sa se duca, ci se va duce dupa indeplinirea unui scop. 

Lumea e franta dar inima ta poate fi salvata, nu-ti inunda lumea cu tristetea ta, in cel mai rau caz, inveseleste-o cu un zambet fals.

Gandirea pozitiva…?

Etichete

AVANSEZI, DARK, JOC, negativism, OBSTACOLE, STARS, viata

Suferinta te face mai pregatit, te face sa avansezi, inveti ceva nou,  la fel si in acest articol se descrie faptul ca emotiile/lucrurile negative sunt bune, ca sa fac un joc de cuvinte, spun: vezi partea pozitiva din negativism; invata din lucrurile si emotiile negative ce apar pe parcursul vietii tale.

Intotdeauna m-a nelinistit faptul ca ma simteam bine cand intalneam obstacole in drum, insa apoi am observat ca pot sa le depasesc, sau ca ..’nu e dracul atat de negru cum pare’, iar cand am trecut de obstacol am descoperit o forta inlauntrul meu care crestea din ce in ce mai mult, proportional cu numarul si dificultatea obstacolelor intalnite.

Momentul acela..”si acum ce mai pot sa fac?”..observi ca esti prins in mreje, ca nimic nu isi mai are rostul,.nu stiu cum treci de acest moment dar treci; iar cand te uiti in spate vezi doar un lucru amuzant in loc de un necaz..(citeste si „without dark you’d never see the stars”).

Ca sa condimentez acest articol….:)

am descoperit ca:

Viata mereu vrea sa ne invete ceva nou…oare cat de inteligenti vrea sa fim?